Agorafobia este o tulburare de anxietate care se manifesta ca o frica de situatii in care evadarea ar putea fi dificila sau in care ajutorul nu ar fi disponibil daca s-ar intampla ceva rau.
Cuvantul provine de la cuvantul grecesc antic „agora”, care se refera la un loc de adunare sau de piata. Conditia este adesea inteleasa gresit ca o frica de spatii deschise, dar este, in realitate, mai complexa. Agorafobia poate implica o frica de multime, poduri sau de a fi afara singuri. De obicei, aceasta problema debuteaza pe la 20 de ani.
Informatii rapide despre agorafobie
- Agorafobia se dezvolta adesea dupa ce a avut loc unul sau mai multe atacuri de panica.
- Poate duce la diverse temeri, cum ar fi frica de spatii deschise si teama de locuri unde scaparea este dificila, cum ar fi ascensoarele.
- Agorafobia poate ingreuna o persoana sa paraseasca casa.
- Simptomele fizice includ durerile toracice, ametelile si scurtarea respiratiei.
- Agorafobia este adesea tratata medical cu antidepresive sau medicamente care reduc anxietatea.
- Majoritatea persoanelor cu agorafobie se pot imbunatati prin tratament.
Cauze
De ce se intampla ca o persoana sa se confrunte cu agorafobia ramane neclar, dar se crede ca zonele creierului care controleaza raspunsul la frica pot juca un rol. De asemenea, contribuie factorii de mediu, cum ar fi o interventie anterioara sau un atac fizic.
Deoarece exista dovezi ca tulburarile de anxietate apar in familii, factorii genetici pot juca de asemenea, un rol in agorafobie si alte tulburari de panica. La unii oameni, apare dupa ce au avut unul sau mai multe atacuri de panica si incep sa se teama de situatii care ar putea duce la viitoare atacuri de panica. Alte tulburari de panica sau fobii pot juca un rol de dezvoltare.
Simptome
Agorafobia se poate prezenta ca o combinatie de temeri, sentimente si simptome fizice. O persoana cu agorafobie se va teme frecvent:
- sa petreaca timp singura.
- sa se afle in locuri aglomerate, spatii deschise sau spatii mici.
- ii este jena sa iasa in multime.
- se teme ca pierde controlul intr-un loc public.
- se teme ca alte persoane se uita insistent.
- ca se poate imbolnavi.
- se teme de faptul ca moartea sau ca un atac de panica ii va pune viata in pericol.
Teama principala este sa fii intr-o situatie in care ajutorul sau evadarea nu vor fi posibile daca apare pericolul. In afara de frica, o persoana cu agorafobie poate experimenta urmatoarele sentimente:
- detasarea de altii.
- neajutorare.
- agitatie.
- pierderea controlului.
- un sentiment ca trupul nu este real.
- un sentiment ca mediul nu este real.
Unele persoane depind excesiv de altele sau raman acasa pentru perioade lungi de timp.
Simptome fizice
De asemenea, exista posibilitatea aparitiei simptomelor fizice, cum ar fi:
- dureri in piept sau disconfort.
- ameteala.
- batai accelerate ale inimii.
- scurtarea respiratiei.
- transpiratie.
- tremur.
- stomac suparat, greata si diaree.
- inrosire si frisoane.
- sufocare
Persoanele care sufera atacuri de panica pot schimba modul in care se comporta in casa, in scoala sau la locul de munca. Acestia pot incerca sa evite situatiile care ar putea declansa atacuri suplimentare. Pot deveni tristi sau deprimati si pot lua in considerare sinuciderea. Unii pot abuza de alcool si alte droguri.
Un studiu elvetian a descoperit recent ca nivelurile de inflamatie de grad scazut au parut, de asemenea, sa creasca in timp la persoanele cu agorafobie. Acest lucru sugereaza ca cei cu afectiune pot avea un risc mai mare de ateroscleroza si boli coronariene.
Diagnostic
Agorafobia este de obicei diagnosticata atunci cand persoana aflata in cauza acceseaza https://www.psihocab.ro/ pentu a se programa la un consult. In urma discutiei cu psihologul, cand pacientul vorbeste deschis despre problema sa, specialistul evalueaza semnele si simptomele si poate ajunge la acest diagnostic.
Familia sau prietenii pot ajuta prin descrierea comportamentului persoanei. Un examen fizic poate exclude alte afectiuni care ar putea provoca simptomele.
Criteriile de diagnostic pentru agorafobie in DSM-5 includ anxietate sau frica extrema in ceea ce priveste situatia in cel putin doua dintre urmatoarele situatii, caracterizate prin a fi greu de evadat sau de a gasi ajutor:
- pe transportul public.
- intr-un spatiu deschis.
- intr-un spatiu inchis.
- intr-o multime sau coada.
- singur din casa.
Criterii suplimentare de diagnostic includ:
- frica sau anxietatea care se refera in mod normal la o anumita situatie.
- frica sau anxietatea proportionala cu pericolul real al situatiei.
- evitarea unei situatii sau solicitarea unui insotitor sa se ocupe de ea.
- rezistenta unei situatii cu suferinta extrema.
- fobia persistenta si evitarea pe termen lung.
Tratament
Agorafobia este tratata de obicei cu o combinatie de medicamente si psihoterapie. Tratamentul este eficient pentru majoritatea persoanelor cu agorafobie, dar poate fi mai greu de tratat daca oamenii nu primesc ajutor timpuriu.
Medicament
Profesionistii din domeniul sanatatii pot prescrie unul sau ambele dintre urmatoarele tipuri de medicamente.
Inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS) sunt un tip de antidepresiv care poate fi prescris pentru a trata agorafobia. Se pot prescrie si alte tipuri de antidepresive, dar efectele adverse pot fi mai mari.
Medicamentele anti-anxietate, cunoscute si sub denumirea de benzodiazepine, sunt sedative care pot ameliora simptomele anxietatii pe termen scurt.
Benzodiazepinele pot fi obisnuite. Antidepresivele pot incepe cu o doza mai mare si pot scadea incet atunci cand tratamentul este gata de finalizare.
Inceperea si incheierea unui curs de antidepresive poate duce uneori la reactii adverse care sunt similare unui atac de panica si, prin urmare, se recomanda prudenta.
Psihoterapie
Psihoterapia presupune colaborarea cu un terapeut pentru a reduce simptomele anxietatii, astfel incat persoana sa se simta mai in siguranta si sa poata functiona mai bine. Terapia cognitiv-comportamentala (CBT) se concentreaza pe schimbarea gandurilor care provoaca afectiunea.
Persoana poate invata:
- ca este putin probabil ca temerile sa devina realitate.
- ca anxietatea scade in timp si ca simptomele pot fi gestionate pana cand se intampla.
- cum sa faca fata simptomelor.
- cum sa inteleaga si sa controleze o viziune distorsionata a situatiilor care provoaca stres.
- cum sa recunoasca si sa inlocuiasca gandurile care provoaca panica.
- cum sa gestioneze stresul.
