Dermatoscopia, numita si microscopie epiluminiscenta, microscopie cu lumina reflectorizanta, dermoscopie, microscopie de suprafata, microscopie directa a pielii, episcopie sau pur si simplu epiluminiscenta, este o tehnica de diagnostic non-invaziva in dermatologie, care prin intermediul unui instrument optic, numit dermatoscop, permite o mai buna examinare a leziunilor de sub suprafata pielii amplificand in viu imaginea suspecta odata ce fenomenele de refractie si reflexie a luminii pe piele au fost eliminate.
Tipuri de dermoscopie
Un dermatoscop este compus dintr-o sursa de lumina transiluminoasa si o optica de marire (de obicei o marire x10). Exista trei moduri principale de dermoscopie:
- Lumina nepolarizata, contact.
- Lumina polarizata, contact.
- Lumina polarizata, fara contact.
Lumina polarizata permite vizualizarea mai profunda a structurilor pielii, in timp ce lumina nepolarizata ofera informatii despre pielea superficiala. Dermatoscoapele moderne permit utilizatorilor sa comute cele doua moduri, oferind informatii complementare.
La Dermatoscope vei gasi cele mai bune servicii de dermatoscopie.
Aplicatiile dermoscopiei
- Aplicarea tipica a dermoscopiei este detectarea precoce a melanomului.
- Dermatoscopia digitala (videodermatososcopia) este utilizata pentru a controla leziunile cutanate suspectate de melanom. Imaginile de dermoscopie digitala sunt stocate si comparate cu imaginile obtinute in timpul urmatoarei vizite a pacientului. Modificarile suspecte ale unei astfel de leziuni sunt o indicatie a exciziei. Leziunile cutanate, care nu par sa se schimbe in timp, sunt considerate benigne. Sisteme comune pentru dermoscopie digitala sunt Fotofinder, Molemax, DermoGenius, Easyscan sau HEINE.
- Ajuta la diagnosticarea tumorilor cutanate, cum ar fi carcinoamele bazocelulare, ]carcinoamele cu celule scuamoase, cynylas, dermatofibroamele, angioamele, keratoza seboreica si multe alte tumori cutanate comune au constatari dermatoscopice clasice.
- Ajuta la diagnosticarea scabiei si a paduchelui pubian. Prin vopsirea pielii cu cerneala chineza, un dermatoscop poate ajuta la identificarea locatiei acarianului in piele, facilitand razuirea vizuinii scabetice. Prin cresterea paduchelui pubian, permite un diagnostic rapid al insectelor mici greu de vazut.
- Ajuta la diagnosticarea negilor. Permitand unui medic sa vizualizeze structura unui neg, sa-l distinga de o trauma sau corpuri straine. Atunci cand se examineaza negi in etapele ulterioare ale tratamentului, pentru a se asigura ca terapia nu este oprita prematur din cauza structurilor greu de vizualizat asupra negilor.
- Ajuta la diagnosticarea infectiilor fungice. Pentru a diferentia pecinginea „de culoare neagra” sau pecinginea capului (infectia fungica a scalpului) de alopecia areata.
- Ajuta la diagnosticarea bolilor parului si scalpului, cum ar fi alopecia areata, alopecia androgenica feminina, monilethrix, Sindromul Netherton, si sindromul parului lanos. Dermoscopia parului si a scalpului se numeste tricoscopie.
- Determinarea marjei chirurgicale a cancerelor de piele care sunt dificil de definit. Exemple ar fi boala Bowen, carcinoamele bazale superficiale si lentigo-ul malign. Aceste tumori au margini foarte slab definite. Permitand chirurgului sa identifice corect amploarea reala a tumorii, chirurgia repetata scade adesea.
- Diferentierea pecinginei de negru de melanomul malign sau legarea melanocitare a negului.
Tehnica
Dermatoscopul conventional este un stereomicroscop sau microscop manual, deoarece este un instrument echipat cu un sistem optic de amplificare a imaginii (lentile de marire) si o sursa de lumina conventionala sau polarizata. Pentru a reduce reflexia sau refractia luminii de catre epiderma, se utilizeaza o interfata lichida (apa, ulei sau alcool), care ne permite sa vedem structuri anatomice ale epidermei sau dermului papilar care nu sunt vizibile cu ochiul liber.
Folosind lumina polarizata, este, de asemenea, posibil sa se obtina vizualizarea structurilor anatomice sub suprafata fara a fi nevoie de interfata lichida sau de a pune instrumentul in contact cu pielea.
Cand dermatoscopul este cuplat la un sistem informatic care permite controlul digital al leziunilor pigmentate, se numeste microscopie de epiluminescenta digitalizata cu care se obtin imagini tridimensionale.
Istorie
Dermoscopia isi are originea la mijlocul epocii moderne (secolul al XVI-lea).
In 1655, Pierre Borrel, un medic francez, botanist si alchimist, a fost primul care a folosit aceasta tehnica pentru a observa capilarele patului unghiilor cu un microscop (o tehnica de dermoscopie numita acum capilaroscopie).
In 1878, Ernst Karl Abbe, fizician si optometrist german, si Carl Zeiss, un producator de microscop, au inlocuit apa cu ulei de cedru pentru a creste rezolutia microscoapelor. S-au obtinut imagini mai clare, cu marire mai mare.
In 1879, Carl Hueter, un chirurg german, a publicat studii realizate cu o lupa si lumina artificiala pe capilarele buzei inferioare.
In 1893, Paul Gerson Unna, parintele dermatopatologiei germane, a descoperit ca straturile superioare ale epidermei au blocat patrunderea luminii si au folosit uleiuri solubile pentru a face pielea mai translucida. El a folosit o lamela de cristal aplicata peste uleiurile de imersiune pentru a studia” lichen planus” si leziuni lupus. Aceasta tehnica se numeste <<diascopie>
In 1920, Johan Saphier a inventat termenul de „dermoscopie” in 1920 pentru a desemna o noua tehnica de diagnosticare care a constat in vizualizarea pielii prin intermediul unei surse de lumina si al unui microscop binocular.
In 1950, Goldman a studiat leziunile cutanate hiperpigmentate sub microscop. Aceasta tehnica se numeste <<dermoscopie>>.
In 1990, Kreusch si Rassner au revolutionat dispozitivele de dermoscopie prin dezvoltarea unui microscop portabil-stereo-binoclu, usor de utilizat, confortabil si capabil sa ofere marire de la 10 la 40x; cu toate acestea, acest dispozitiv a avut dezavantajul de a fi foarte scump.
