Art Nouveau este un stil international de arhitectura si arta aplicata, in special in artele decorative, cunoscute in diferite limbi cu diferite nume: Jugendstil in germana, Stile Liberty in italiana , Modernism in limba catalana etc. In engleza este cunoscut si sub numele de Modern Style (nu trebuie confundat cu Modernismul si arhitectura moderna).
Stilul a fost cel mai popular intre 1890 si 1910. Acesta s-a nascut ca o reactie impotriva artei academice, eclectismului si istoricismului arhitecturii si artei decorative, din secolul al XIX-lea. A fost adesea inspirat de forme naturale, cum ar fi curbele sinuoase ale plantelor si florilor.
Alte caracteristici ale Art Nouveau au fost sentimentul de dinamism si miscare, adesea dat de asimetrie sau curbele „whiplash” si utilizarea de materiale moderne, in special fier, sticla, ceramica si beton ulterior, pentru a crea forme neobisnuite si spatii deschise mai mari.
Un obiectiv major al Art Nouveau a fost de a descompune distinctia traditionala intre arte plastice (in special pictura si sculptura) si arte aplicate. A fost cel mai des utilizat in amenajari interioare, arte grafice, mobilier, arta din sticla, textile, ceramica, bijuterii si lucrari metalice.
Stilul a atras teoreticieni de renume din secolul 19, cum ar fi arhitectul francez Eugène-Emmanuel Viollet-le-Duc (1814-1879) si criticul de arta britanic John Ruskin (1819–1900).
In Marea Britanie, a fost influentat de William Morris si de miscarea Arts and Crafts. Arhitectii si designerii germani au cautat un “Gesamtkunstwerk inaltator spiritual” („opera de arta totala”) care sa unifice arhitectura, mobilierul si arta din interior intr-un stil comun, care sa inalte si sa inspire rezidentii.
Primele case Art Nouveau si primele decoratii interioare ce au adoptat acest stil, au aparut la Bruxelles in anii 1890, in arhitectura si designul interior al caselor proiectate de Paul Hankar, Henry Van de Velde, si in special Victor Horta, al carui Hôtel Tassel a fost finalizat in 1893. Stilul s-a mutat rapid la Paris, unde a fost adaptat de Hector Guimard, care a vazut opera lui Horta la Bruxelles si a aplicat stilul art nouveau pentru intrarile noului metrou din Paris.
A atins apogeul la Expozitia Internationala de la Paris din 1900, care a introdus opera Art Nouveau a artistilor precum Louis Tiffany. A aparut in arte grafice in afisele lui Alphonse Mucha si in sticlaria lui René Lalique sau Émile Gallé.
Din Belgia si Franta, s-a raspandit in restul Europei, luand nume si caracteristici diferite in fiecare tara (consultati sectiunea Denumire de mai jos).
A aparut adesea nu numai in capitale, ci si in orase aflate in crestere rapida, care doreau sa-si stabileasca identitati artistice (Torino si Palermo in Italia; Glasgow in Scotia; Munchen si Darmstadt in Germania), precum si in centrele miscarilor de independenta (Helsinki in Finlanda , apoi o parte a Imperiului Rus; Barcelona in Catalunia, Spania).
Pana in 1910, influenta Art Nouveau s-a stins. Acesta a fost inlocuit ca stil arhitectural si decorativ european dominant mai intai de Art Deco si apoi de Modernism.
Denumire
Termenul art nouveau a fost folosit pentru prima data in anii 1880 in revista belgiana L’Art Moderne pentru a descrie opera Les Vingt – douazeci de pictori si sculptori care cauta reforma prin arta. Numele a fost popularizat de Maison de l’Art Nouveau („Casa artei noi”), o galerie de arta deschisa la Paris in 1895 de dealerul de arta franco-german Siegfried Bing.
In Marea Britanie, termenul francez Art Nouveau a fost folosit frecvent, in timp ce in Franta, a fost adesea numit prin termenul Style modern (asemanator termenului britanic Modern Style) sau Style 1900.
In Franta, a fost numit uneori si Style Jules Verne (dupa romancierul Jules Verne), Style Métro (dupa intrarile de metrou din fier si sticla ale lui Hector Guimard), Art Belle Époque sau Art fin de siècle.
Art Nouveau este legat de, dar nu identic cu stilurile care au aparut in multe tari din Europa in acelasi timp. Numele lor locale au fost adesea folosite in tarile respective pentru a descrie intreaga miscare.
- In Belgia, uneori a fost denumit Style coup de fouet („stil Whiplash”), Paling Stijl („Eel style”) sau Style nouille („Noodle style”) de catre detractorii sai.
- In Marea Britanie, pe langa Art Nouveau, s-a folosit si termenul de Modern Style, sau, datorita operelor Scolii Glasgow, ca stilul Glasgow. Termenul Modern este folosit si in Azerbaidjan, Kazahstan, Rusia si Ucraina si “modernas” in Lituania
- In Germania si Scandinavia, a fost numit Reformstil („stil Reform”), sau Jugendstil („Stilul tineretii”), dupa revista populara de arta germana cu acest nume, precum si Wellenstil („stil Wave”), sau Lilienstil („stil Lily”). Acum se numeste Jugend in Finlanda si Suedia, Juugend in Estonia si Jūgendstils in Letonia.
- In Danemarca, este cunoscut sub numele de Skønvirke („Munca frumusetii”)
- In Austria si tarile invecinate, atunci parte din Imperiul Austro-Ungar, Wiener Jugendstil sau Secessionsstil („stil de secesiune”), dupa artistii din Secesia de la Viena (maghiara: szecesszió, ceha: secese, slovaca: secesia, poloneza: secesja ).
- In Italia, datorita popularitatii design-urilor de la magazinul Liberty & Co din Londra, a fost adesea numit Stile Liberty („stil Liberty”), Stile floreale („stil floral”) sau Arte nuova („New Art”).
- In Statele Unite, datorita asocierii sale cu Louis Comfort Tiffany, a fost numit uneori „stilul Tiffany”.
- In Olanda, a fost numit Nieuwe Kunst („Arta noua”) sau Nieuwe Stijl („stil nou”).
- In Portugalia, Arte nova.
- In Spania, Modernism, Modernisme (in catalana) si Arte joven („Arta tanara”).
- In Elvetia, stilul Sapin („Stilul bradului”).
- In Finlanda, stilul Kalevala.
- In Rusia, Мир Искусства (Mir Iskusstva, „Lumea artei”).
- In Japonia, Shiro-Uma.
Variatii locale
Dupa expozitia din 1900, capitala Art Nouveau a fost Parisul. Cele mai extravagante resedinte construite in acest stil au fost concepute de catre Jules Lavirotte, care a acoperit in intregime fatadele cu decoratiuni sculpturale ceramice.
Cel mai evident exemplu este cladirea Lavirotte, nr. 29, avenue Rapp (datata 1901). Cladirile de birouri si magazinele au prezentat curti inalte, acoperite cu cupole din vitraliu si decoratiuni ceramice. Stilul a fost deosebit de popular in restaurante si cafenele, inclusiv Maxim’s at 3, rue Royale si Le Train bleu la Gare de Lyon (1900).
Statutul Parisului a atras artisti straini in oras. Artistul elvetian Eugène Grasset a fost unul dintre primii creatori ai posterelor Art Nouveau franceze.
El a ajutat la decorarea faimosului cabaret Le Chat noir in 1885, a realizat primele postere pentru Fêtes de Paris si un celebru poster al lui Sarah Bernhardt in 1890. La Paris, a predat la scoala de arta Guérin (École normale d’enseignement du dessin ), unde studentii sai i-au inclus pe Augusto Giacometti si Paul Berthon.
Elvetianul Theophile Alexandre Steinlen, a creat celebrul poster pentru cabaretul din Paris “Le Chat noir”, in 1896. Artistul ceh Alphonse Mucha (1860–1939) a ajuns la Paris in 1888, iar in 1895, a realizat un poster pentru actrita Sarah Bernhardt in piesa Gismonda – de Victorien Sardou, pusa in scena la Théatre de la Renaissance. Succesul acestui afis a dus la un contract pentru producerea de afise pentru inca sase piese ale lui Bernhardt.
Orasul Nancy din Lorena a devenit cealalta capitala franceza a acestui nou stil. In 1901, a fost fondata Alliance provinciale des industries d’art, cunoscuta si sub denumirea de École de Nancy, dedicata schimbarii ierarhiei care a pus pictura si sculptura deasupra artelor decorative.
Printre artistii importanti care au lucrat acolo s-au numarat creatorii de vase si lampi Emile Gallé, fratii Daum (celebri in designul sticlei) si designerul Louis Majorelle, care au creat mobilier cu forme florale si vegetale gratioase. Arhitectul Henri Sauvage a adus noul stil arhitectural la Nancy cu a sa “Villa Majorelle”, in 1902.
Stilul francez a fost propagat pe scara larga de noi reviste, inclusiv The Studio, Arts et Idées si Art et Décoration, ale caror fotografii si litografii color, au facut cunoscut acest stil, designerilor si clientilor instariti din intreaga lume.
In Franta, stilul a ajuns la apogeul sau in 1900, iar ulterior s-a demodat relativ rapid, disparand practic din Franta pana in 1905.
Art Nouveau a fost am putea spune un stil de lux, care a necesitat mesteri experti si foarte bine platiti, si nu a putut fi implementat usor sau produs in masa. Unul dintre putinele produse Art Nouveau care ar putea fi produse in masa a fost flaconul de parfum, acestea fiind inca fabricate in stilul actual.
