Acupunctura traditionala este o practica terapeutica derivata din medicina traditionala chineza care implica stimularea punctelor specifice de pe corp numite puncte de acupunctura, pentru a ameliora, preveni sau vindeca o boala sau o tulburare. Este o metoda utilizata de milenii care ajuta la ameliorarea afectiunilor zilnice. Reface echilibrul intern al corpului fara durere.
Acupunctura, in centrul filozofiei taoiste
Acupunctura este o arta terapeutica traditionala care se bazeaza pe inducerea vindecarii sale si pe perceptia energiei taoiste a Omului si a relatiei sale cu universul. Termenul de acupunctura provine din iezuitii secolului al XVI-lea, in urma descoperirii Medicinii traditionale chinezesti. Numele sau original este Zhen Jiu, adica „arta acelor metalice”.
Stim despre acupunctura ca este o arta taoista
Modul de a practica acupunctura va fi specific fiecarui acupuncturist sau practicant in acupunctura, desi acestia din urma sunt instruiti pe aceeasi baza. Filozofia taoista este un mod de viata, este filosofia de baza a principiilor medicinei chineze, in special acupunctura. Potrivit medicinei traditionale chineze, care este o disciplina holistica, bolile sunt cauzate de un dezechilibru energetic.
Stimularea punctelor specifice are drept scop restabilirea circulatiei energiei vitale (IQ). Aceasta stimulare se face de obicei folosind ace, dar si cu ventuze, magneti, betisoare, electricitate (acupunctura electrica) sau laser. Moxibustia este, de asemenea, o tehnica utilizata pe scara larga in acupunctura, care implica stimularea punctelor folosind caldura.
In practica
In practica, o sesiune este impartita in mai multe etape:
- Un examen clinic care reuneste toate investigatiile efectuate de acupuncturist pentru a stabili un diagnostic si un protocol terapeutic adaptat pacientului. Daca este necesar, acupuncturistul ar trebui sa trimita pacientul la un profesionist din domeniul sanatatii pentru a stabili un diagnostic medical si a stabili un tratament adecvat.
- Localizarea anatomica a punctelor si alegerea tehnicii de stimulare pentru fiecare punct;
- Timpul pentru plasarea acelor sau pentru efectuarea stimularii, a caror durata variaza in functie de context;
- Scoaterea acului sau oprirea stimularii.
De obicei, sunt necesare mai multe sedinte pentru a obtine imbunatatirea simptomelor pacientului. Un expert iti va spune de la prima intanlire de cat de multe tratamente de acupunctura ai nevoie.
Care sunt riscurile asociate?
Riscurile asociate acupuncturii sunt cele tipice tehnicilor medicale invazive. Intr-adevar, utilizarea acelor poate fi cauza mai multor efecte nedorite:
- Formarea unei vanatai;
- Sangerari usoare;
- Durere locala la introducerea acului;
- Un risc rar de infectie.
Efectele secundare asociate cu alte tehnici de stimulare nu au facut obiectul unor ample studii stiintifice.
Acele de acupunctura
Acele sunt instrumentul de baza in acupunctura, majoritatea din otel inoxidabil, sunt de unica folosinta. Acele variaza in marime si diametru in functie de utilizare. Introducerea acului este in general nedureroasa, cu toate acestea, unii practicanti folosesc un tub mic prin care trec acul, ceea ce scade durerea la un pacient prea sensibil.
Acupuncturistul trebuie sa demonstreze o mare dexteritate: adancimea, unghiul si rotatia acului sub piele nu vor avea aceleasi efecte asupra aceluiasi punct precis de acupunctura. Cu toate acestea, acupuncturistul poate folosi alte materiale, cum ar fi ventuze sau mugwort, care este o planta destinata incalzirii in apropierea punctului de acupunctura care urmeaza sa fie prelucrat.
Alte informatii despre acupunctura
Cel mai comun mecanism de stimulare a punctelor de acupunctura utilizeaza penetrarea pielii de ace subtiri din metal, care sunt manipulate manual sau acul poate fi stimulat in continuare prin stimulare electrica (electroacupunctura). Acele de acupunctura sunt de obicei fabricate din otel inoxidabil, facandu-le flexibile si impiedicandu-le sa rugineasca sau sa se rupa.
Acele sunt de obicei eliminate dupa fiecare utilizare pentru a preveni contaminarea. Acele reutilizabile atunci cand sunt utilizate trebuie sterilizate intre aplicatii. In multe zone, sunt permise doar ace de acupunctura sterile, de unica folosinta, inclusiv statul California, SUA.
Acele variaza in lungime intre 13 si 130 de milimetri (0,51 pana la 5,12 in), cu ace mai scurte utilizate langa fata si ochi si ace mai lungi in zonele cu tesuturi mai groase; diametrele acului variaza de la 0,16 mm (0,006 in) la 0,46 mm (0,018 in), cu ace mai groase utilizate la pacienti mai robusti.
Acele mai subtiri pot fi flexibile si necesita tuburi pentru inserare. Varful acului nu trebuie sa fie prea ascutit pentru a preveni ruperea, desi ace contondente provoaca mai multa durere.
In afara de acul filiform obisnuit, alte tipuri de ace includ ace cu trei muchii si cele noua ace antice. Acupuncturistii japonezi folosesc ace extrem de subtiri care sunt utilizate superficial, uneori fara a patrunde in piele si inconjurate de un tub de ghidare (o inventie din secolul al XVII-lea adoptata in China si Occident). Acupunctura coreeana foloseste ace de cupru si are un accent mai mare pe mana.
Pielea este sterilizata si ace sunt introduse, frecvent cu un tub de ghidare din plastic. Acele pot fi manipulate in diferite moduri, inclusiv invartirea, flictarea sau deplasarea in sus si in jos fata de piele.
Deoarece cea mai mare durere se resimte in straturile superficiale ale pielii, se recomanda introducerea rapida a acului. Deseori, acele sunt stimulate manual cu scopul de a provoca o senzatie localizata, dureroasa, numita de qi , precum si „apucarea acului”, un sentiment de tragere simtit de acupuncturist si generat de o interactiune mecanica intre ac si piele.
Acupunctura poate fi dureroasa. Nivelul de calificare al acupuncturistului poate influenta cat de dureroasa este inserarea acului si un medic suficient de calificat poate fi capabil sa introduca ace fara a provoca durere.
