Un grup secret care excava o pestera despre care credea ca este plina cu o rasa de schelete apartinand gigantilor pre-polinezieni i-au ingrijorat atat pe oameni, cat si pe arheologi.
Arheologii spun ca un grup de oameni care sapa un tunel pe marginea unui drum de tara in cautarea unei rase de schelete apartinand gigantilor pre-polinezieni ar putea dauna registrului arheologic.
Un reprezentant al tribului local Maori, cunoscut ca „iwi”, Ngāti Taahinga, care au tīpuna (stramosi, bunici) si taonga (stapanire pretioasa) ingropati in pesterile bogate in calcar din nordul Waikato, a descris acțiunile grupului drept „deranjante”.
RNZ intelege ca un membru al grupului este speolog alpin, dar niciunul nu este arheolog instruit.
Incepand cu 2016, grupul a consemnat progrese ale sapaturii prin distribuirea de fotografii, videoclipuri si actualizari scrise pe un blog care a fost vizionat de peste 88.000 de ori.
Dr. Siân Halcrow, profesor asociat de bioarheologie la Universitatea Otago, si-a manifestat grija fata de numarul de persoane care ar putea vizita blogul si care ar putea crede informatiile sunt prezentate pe acesta.
„Chiar subliniaza ceea ce cred unii neozeelandezi, in ceea ce privește teoriile conspiratiei pre-Māori, cu niste substraturi cu adevarat rasiste. De fapt, nu este intemeiat, prin urmare oamenii ar trebui sa fie constienti.”
Desi grupul a incercat sa pastreze secret locatia pesterii, RNZ a reusit sa confirme unde se afla si sa ia legatura cu proprietarul, care nu stia de sapaturi si a spus ca grupul nu are permisiunea de a intra sau sapa un tunel pe raza proprietatii sale.
Gruparea secreta a sapat sporadic pestera asemanatoare unui tub aproape patru ani, adesea la lasarea intunericului. Incă nu au gasit dovezi reale ale presupusilor giganti, pe care ii numesc „cei inalti”, desi spun ca au gasit deja mai multe oase in pestera.
Grupul a stabilit ca este osul piciorului unui om de 243.84 cm inaltime si ar putea avea pana la 2500 de ani. „Aici, prietenii mei, este un os uman al unui locuitor pre-polinez”, spune o voce masculina intr-un videoclip cu osul scobit postat online de grup. „Va puteti da seama dupa forma triunghiulara. Este cel mai probabil o tibie, care ce ar insemna ca acest … individ avea 2.54 metri inaltime… Indiferent de lungimea sa, acesta este un os mai vechi decat orice fiinta umana din Noua Zeelanda. Ce spun detractorii nostri acum, ne intrebam?”
Expertii spun ca osul apartine probabil unei pasari moa.
Grupul a stabilit ca este osul piciorului unui om gigant pre-polinezian si ar putea avea pana la 2500 de ani. Expertii spun ca osul apartine probabil unei pasari moa.
Lipsa dovezilor nu a umbrit entuziasmul liderului aparent al grupului, care nu-si dezvaluie numele online, dar se semneaza cu initialele „IJ”.
„Dovada existentei oamenilor de aproape 2.5 metri va fi ceva maret. Mult mai maret decat descoperirea lui Tutankhamen”, spune RNZ, prin e-mail, adaugand ca descoperirea va fi „cea mai vorbita poveste a mileniului in intreaga lume.”
Un purtator de cuvant al ONG-ului Heritage New Zealand – entitatea guvernamentala insarcinata cu protejarea mostenirii istorice si culturale a Noii Zeelande – este mai putin incantat. Desi este ilegala modificarea sau distrugerea oricarei parti a unui sit arheologic fara autoritate din partea Heritage New Zealand, purtatorul de cuvant spune ca nu are „niciun motiv sa creada ca pretinsa pestera este un sit arheologic”. Cu alte cuvinte, expertii nu cred ca pestera contine vreo dovada a activitatii umane inainte de 1900 – oase umane uriase sau altceva.
Fermierul care detine pamantul fierbe de furie. In ciuda faptului pe blog este mentionat faptul ca „proprietarul terenului stie si aproba ceea ce facem”, proprietarul a declarat pentru RNZ ca nu stie de sapaturi, iar grupul nu a avut permisiunea sa.
Exista multe mituri, zvonuri si istorii orale referitoare la ceea ce se afla sub terenul agricol uitat care se intinde de-a lungul coastei de vest, intre Port Waikato si Raglan. Unele sunt mai greu de crezut decat altele.
Al Mannering, care a crescut intr-o ferma din Valea Waikaretu, unde este sapat tunelul, isi aminteste povestile despre un tova (stalp din lemn cioplit), gasit langa o curba abrupta cand a fost taiat drumul, ceea ce ar fi putut semnifica, spune el, exixtenta unui urupā (cimitir) in apropiere. De asemenea, isi amintește ca a vazut un femur uman cu aproximativ 2 cm mai lung decat al sau. „Si eu am 1,82”.
O alta poveste vine de la Maurice Tyson, in varsta de 88 de ani, care a locuit in apropierea orasului Tuakau de cand era adolescent. El povesteste despre o „cripta” in care se aflau 14 sau mai multe schelete care aveau o inaltime de 2.43 metri sau mai mare; acestea au fost descoperite de lucratorii rutieri, apoi ingropate repede de arheologi, ca parte a unei conspiratii mai largi pentru a pastra secretul adevaratei istorii a Noii Zeelande.
Maurice Tyson, din Tuakau, sustine ca pestera poate contine scheletele victimelor gripei spaniole. Foto: RNZ / Claire Eastham-Farrelly
Tyson nu pretinde ca a vazut scheletele sau reinhumarea lor – dar ca povestea i-a fost spusa de lucratorii rutieri care le-au gasit. El are multiple teorii referitoare la cui apartin scheletele – de la victimele gripei spaniole pana la soldatii japonezi din al doilea razboi mondial.
Pe site-ul CelticNZ, al lui Martin Doutre, auto-proclamat „astro-arheolog”, un articol descrie un trib format din oameni „Maori inalti de tip aztec” denumiti si „Cei inalti”, trib care locuia in pesterile din nordul Waikato si erau mancati până la dispariție. Articolul mentioneaza o „pestera secreta pentru inmormantare” care este „intesata cu mortii tribului.”
Aceste povesti par sa-i fi inspirat pe IJ si pe membrii echipei sau (care folosesc initialele BM, YM, RL Davidson si MD pe blogul lor), sa sape un tunel spre pestera calcaroasa intr-o banca din partea Waikaretu Valley Rd.
„In paginile urmatoare si in următorii trei ani veti gasi fotografii si informatii digitale, impreuna cu videoclipurile, care vor demonstra ca „cei inalti” au existat de fapt si ca au fost aici cu mult inainte ca Maori sa ajunga si sa le ia tinutul”, mentioneaza blogul.
„Maori, asa cum ii stim, nu detineau un pamant gol asa cum s-a predat in cartile scolare in aceste zile sau asa cum s-a fost mentionat in mass-media – polinezianul, de fapt, a ajuns pe un pamant deja ocupat si apoi l-au cucerit… Ceea ce se afla in interiorul pesterii noastre vom demonstra in cele din urma, cand vom ajunge in sfarsit in partea cavernelor.”
Desi unii cred ca grupul este motivat de rasism, Eru Whare din Ngāti Taahinga, care este presedintele Pukerewa Marae, care se afla in apropierea pesterii, ofera IJ si echipei sale beneficiul îndoielii. „Nu cred ca e vorba de rasism. Cred ca este vorba, mai degraba, de o lipsa de educatie si de intelegere a valorilor culturale”, spune el.
Lui Whare ii este inca greu sa inteleaga cum sau de ce s-ar face ceva de genul acesta fara a vorbi cu tribul iwi mai intai – mai ales daca este vorba despre oasele umane pe care le cauta sapatorii. „Avem o serie de pesteri acasa [în Valea Waikaretu], iar unii dintre cei dragi sunt inca inmormantati acolo. In istoria si cultura noastra vorbim mereu despre oasele noastre. De unde venim, de acolo sunt oasele noastre. Prin urmare, intr-un urupā (cimitir) sau, in acest caz, intr-o pestera, atunci cand inlaturi oasele dintr-un loc unde i-am asezat pe mortii nostri sau pe cei dragi, inlături, indepartezi intreaga esenta spirituala, tapu.
„Este foarte greu pentru oamenii nostri sa incerce sa descifreze de ce oamenii ar face astfel de lucruri. Si daca cauta, ei bine, uriasi sau pasari moa. Adica pot intelege… Dar pentru cei care intra acolo fara niciun fel consultare… Ei bine, este altceva. Aceasta este o abordare destul de deranjanta.”
In ciuda faptului ca motivatia grupului era cautarea „celor de aici cu mult inainte de migratiile polineziene”, nu exista nicio dovada de locuire umana a Aotearoa Noua Zeelanda inainte de sosirea polinezilor. „Fiecare arheolog profesionist va va spune la fel”, spune arheologul Sian Keith, cu sediul în Waikato.
Mitul omniprezent potrivit caruia o populatie anterioara de Moriori a fost stramutata de Mori a fost respinsa în mod repetat de catre academicieni. Au aparut, deci, ipoteze conform carora, inainte de sosirea polinezienilor, tara a fost colonizata de egipteni, celti, greci, chinezi, melanesieni sau fenicieni, ipoteze formate de oameni precum Doutre si Ross Baker, de la One New Zealand Foundation (care s-au opus inapoierii pamantului tribului Māori in temeiul Tratatului de la Waitangi), de Bryan Mitchell, care crede ca Noua Zeelanda a fost colonizata pentru prima data de un crescator de vite scotian in secolul al XII-lea, Ross Wiseman, Noel Hilliam, Gary Cook si fostul secretar al Frontului National, Kerry Bolton.
Povestile mai recente ale scriitorului Barry Brailsford despre o rasa mistica, iubitoare de pace, non-maori, care a colonizat Noua Zeelanda cu 2000 de ani inainte de sosirea polinezienilor, au fost descrise, de catre arheologul Atholl Anderson, drept „mitul virulent”. La fel ca in cazul povestilor despre Moriori, a caror scop a fost sa justifice colonizarea britanica, Brailsford descrie presupusa rasa pacifista ca fiind ucisa de Māori.
„Aceste teorii ale conspiratiei sunt intemeiate cu adevarat in ideologii rasiste. Trebuie sa fie distruse pentru ceea ce sunt”, spune bioarheologul Siân Halcrow. „Nu exista sansa de musamalizare.”
Dr M Dentith, de la Universitatea din Waikato, care studiază teoria conspiratiei, fenomenul fake news si secretul, este de acord. „Destul de multe dintre aceste teorii sunt folosite pentru a face o oarecare variatie a afirmatiei ‘Ei bine, daca oamenii albi au fost aici mai intai, atunci Tratatul este nul’, sau „I-am facut poporului maor doar ceea ce el le-a facut stramosilor nostri indepartati”, spune Dentith. „Interesul meu este concentrat in mare parte asupra tipurilor de ‘dovezi’ pe care oamenii de acest fel le aduc in sprijinul teoriei conspiratiei formata de ei, potrivit careia guvernul si Māori ascund existenta unei civilizatii albe, pre-Māori aici.” La fel ca Eru Whare, Dentith leaga prevalenta acestor idei de o lipsa de educatie in ce priveste istoria si preistoria Aotearoa.
IJ si echipa sa par sa subscrie teoriei lui Brailsford. Pe blog, IJ scrie despre credinta sa ca „adevarata istorie antica” a acestei tari a fost „musamalizata, tainuita si interzisa” de savanti, iwi si arheologi.
Curatorul muzeului Canterbury, Paul Scofield, eticheteaza teoriile alternative despre locuitorii pre-polinezi din Noua Zeelanda drept „excentrice” si spune ca sapatura din pestera Waikato din nord ii aminteste de o versiune low-cost a unei goane dupa aurul ingropat de pirayii spanioli pe insula Juan Fernandez, in largul coastei Chile, cautare care a durat 20 de ani, a unui magnat textil olandez-american. Dar el spune ca nu se poate face nimic cu privire la indepartarea oaselor de moa din pestera, daca se afla pe un teren privat, intrucat nu exista nicio legislatie care sa protejeze ramasitele pasarilor disparute.
Discutia despre musamalizari si conspiratii academice o frustreaza pe arheologul Sian Keith. „Una dintre responsabilitatile noastre, ca arheologi, este sa evaluam, sa recuperam si sa analizam datele de pe siturile istorice”, spune ea. „Lucram cu dovezi tangibile, datari stiintifice, analiza de mediu și colaboram cu iwi si hapu (unitatea politica de baza in cadrul societatii Maori), care au o traditie orala bogata. Exista multi specialisti care lucreaza in domeniul arheologic care sunt pasionati si temeinici.”
„Dovada prezentei locuitorilor pre-maori, de orice origine, pur si simplu nu exista. Daca ar fi existat, comunitatea profesionala ar fi identificat-o si ar fi facut-o cunoscuta. Arheologii nu sunt secretosi, munca pe care o facem este gestionata cu atentie de Heritage New Zealand Pouhere Taonga Act, iar investigatiile si sapaturile trebuie raportate in mod oficial.”
Nu conteaza pentru sapatori. Cea mai recenta actualizare a progreselor lor a fost postata online de IJ si MD saptamana trecuta. Acestia si-au exprimat surpriza pentru lipsa reactiei social-media vis-a-vis de osul gasit. Tunelul pe care l-au sapat este acum la aproximativ 14 metri in coasta dealului. Inca nu exista o caverna la vedere.
