Impactul uman asupra mediului sau impactul antropogenic asupra mediului, include modificari ale mediilor biofizice si ecosistemelor, biodiversitatii si resurselor naturale, cauzate direct sau indirect de om – inclusiv incalzirea globala, degradarea mediului (cum ar fi acidificarea oceanelor), extinctia in masa si pierderea biodiversitatii, criza ecologica si colapsul ecologic.
Modificarea mediului pentru a se potrivi nevoilor societatii provoaca efecte severe, care se agraveaza pe masura ce problema suprapopularii umane continua. Unele activitati umane care provoaca daune (direct sau indirect) mediului la scara globala includ reproducerea umana, supraconsumul, supraexploatarea, poluarea si defrisarea, pentru a numi doar cateva.
Unele dintre probleme, inclusiv incalzirea globala si pierderea biodiversitatii prezinta un risc existential pentru rasa umana, iar suprapopularea umana provoaca aceste probleme.
Termenul antropic sau antropogenic, desemneaza un efect sau un obiect, rezultat din activitatea umana. Termenul a fost folosit pentru prima data in sens tehnic de geologul rus Alexey Pavlov, si a fost folosit pentru prima data in limba engleza de catre ecologul britanic Arthur Tansley, pentru a face referire la influentele umane asupra comunitatilor de plante cu climax.
Savantul Paul Crutzen a introdus termenul „antropocen” la jumatatea anilor ’70. Termenul este uneori folosit in contextul emisiilor de poluare care sunt produse din activitatea umana de la inceputul Revolutiei Agricole, dar se aplica in general tuturor impacturilor umane majore asupra mediului.
Multe dintre actiunile intreprinse de oameni care contribuie la un mediu incalzit provin din arderea combustibililor fosili dintr-o varietate de surse, precum: electricitate, masini, avioane, incalzire spatiala, fabricatie sau distrugerea padurilor.
Suprapopularea umana
David Attenborough a descris nivelul populatiei umane de pe planeta ca un multiplicator al tuturor celorlalte probleme de mediu. In 2013, el a descris umanitatea drept „o ciuma pe Pamant” care trebuie controlata prin limitarea cresterii populatiei.
Unii ecologisti extremi, precum ganditorul radical si polemicistul Pentti Linkola, considera suprapopularea umana ca o amenintare pentru intreaga biosfera. In 2017, peste 15.000 de oameni de stiinta din intreaga lume au emis un al doilea avertisment umanitatii si au afirmat ca din cauza cresterii rapide a populatiei umane, s-a declansat „motorul principal al multor amenintari ecologice si chiar sociale”.
Supraconsumul uman
Supraconsumul este o situatie in care utilizarea resurselor a depasit capacitatea durabila a ecosistemului. Poate fi masurata prin amprenta ecologica, o abordare de contabilitate a resurselor care compara cererea umana pe ecosisteme cu cantitatea de ecosistem si materie planetara ce poate fi reinnoita. Estimarile indica faptul ca cererea actuala a umanitatii este cu 70% mai mare decat rata de regenerare a tuturor ecosistemelor combinate ale planetei. Un model prelungit de consum excesiv duce la degradarea mediului si la pierderea eventuala a bazelor de resurse.
Impactul general al umanitatii asupra planetei este afectat de mai multi factori, nu doar de numarul brut de oameni. Stilul lor de viata (inclusiv afluenta generala si utilizarea resurselor) si poluarea pe care o genereaza (inclusiv amprenta de carbon) sunt la fel de importante. In 2008, The New York Times a declarat ca locuitorii natiunilor dezvoltate din lume consuma resursele precum petrolul si metalele intr-un ritm de aproape 32 de ori mai mare decat natiunile lumii in curs de dezvoltare, care constituie majoritatea populatiei umane.
Efectele suprapopularii sunt agravate de consumul excesiv. Potrivit lui Paul R. Ehrlich, vorbind in 2017:
“Tarile occidentale bogate sifoneaza acum resursele planetei si distrug ecosistemele sale intr-un ritm fara precedent. Vrem sa construim autostrazi de-a lungul Serengeti-ului pentru a obtine mai multe minerale de rare, pentru telefoanele noastre mobile. Prindem toti pestii din mare, daramam recifele de corali si eliminam dioxid de carbon in atmosfera.
Am declansat un eveniment major de extinctie. O populatie mondiala de aproximativ un miliard ar avea un efect general asupra vietii. Aceasta ar putea fi sustinuta timp de mai multe milenii si sa sustina multe alte vieti umane pe termen lung, in comparatie cu cresterea noastra actuala necontrolata si cu perspectiva unei prabusiri bruste. Daca toata lumea ar consuma resurse la nivelul SUA – ceea ce aspira lumea – veti avea nevoie de inca patru sau cinci Pamanturi. Ne distrugem sistemele de sprijinire a vietii planetei noastre.”
Civilizatia umana a provocat pierderea a 83% din totalul mamiferelor salbatice si al jumatatii plantelor. Numarul puilor de gaina din lume (crescuti pentru consum) este triplu fata de toate pasarile salbatice, in timp ce bovinele domestice si porcii depasesc in numar toate mamiferele salbatice, cu un raport de pana la 14 la 1.
Consumul global de carne este prevazut sa creasca la mai mult de doua ori pana in 2050, probabil la 76%, deoarece populatia globala va creste la peste 9 miliarde, ceea ce va fi un motor semnificativ al pierderilor suplimentare de biodiversitate si a cresterii emisiilor de GES.
Pescuitul si agricultura
Impactul asupra mediului al agriculturii variaza in functie de marea varietate de practici agricole folosite in intreaga lume. In cele din urma, impactul asupra mediului depinde de practicile de productie ale sistemului folosit de fermieri. Conexiunea dintre emisiile in mediu si sistemul agricol este indirecta, deoarece depinde si de alte variabile climatice, cum ar fi precipitatiile si temperatura.
Exista doua tipuri de indicatori ai impactului asupra mediului: „bazat pe mijloace”, care se bazeaza pe metodele de productie ale fermierului si „bazat pe efecte”, care este impactul pe care metodele agricole il au asupra sistemului agricol sau asupra emisiilor in mediu . Un exemplu de indicator bazat pe mijloace ar fi calitatea apei subterane care este afectata de cantitatea de azot aplicata solului. Un indicator care reflecta pierderea de nitrati in apele subterane, ar fi bazat pe efecte.
Impactul asupra mediului al agriculturii implica o varietate de factori, de la sol, la apa, la aer, la diversitatea animalelor si a solului, la plante si la hrana in sine. Unele dintre problemele de mediu care sunt legate de agricultura sunt schimbarile climatice, defrisarile, ingineria genetica, problemele de irigare, poluanti, degradarea solului si deseuri.
Irigatiile
Impactul asupra mediului al irigatiilor include modificarile cantitatii si calitatii solului si a apei ca urmare a irigatiei si efectele care deriva din aceste modificari, asupra conditiilor naturale si sociale.
Impactul provine din conditiile hidrologice modificate datorate instalarii si functionarii schemei de irigatii.
O schema de irigare atrage adesea apa din rau si o distribuie pe zona irigata. Ca rezultat hidrologic, se constata ca:
- debitul raului in aval este redus
- evaporarea in schema este crescuta
- reincarcarea apelor subterane din schema este crescuta
- nivelul de apa creste
- debitul de drenaj este crescut.
Acestea pot fi numite efecte directe.
Efectele asupra calitatii solului si a apei sunt indirecte si complexe, iar impacturile ulterioare asupra conditiilor naturale, ecologice si socio-economice sunt complicate. In unele cazuri, dar nu in toate cazurile, poate rezulta exploatarea necontrolata a apei si salinizarea solului. Cu toate acestea, irigarea poate fi folosita, impreuna cu drenarea solului, pentru a impiedica salinizarea solului prin scurgerea excesului de saruri din vecinatatea zonei de radacina.
Irigarea se poate face si prin extragerea apei subterane prin puturi (tuburi). Ca rezultat hidrologic se constata ca nivelul apei coboara. Efectele pot fi extragerea apei, mentinerea terenului / solului si, de-a lungul coastei, intruziunea apei sarate.
Proiectele de irigare pot avea beneficii mari, dar efectele secundare negative sunt adesea trecute cu vederea. Tehnologiile agricole de irigatii, cum ar fi pompele de apa cu putere mare, barajele si conductele, sunt responsabile pentru epuizarea pe scara larga a resurselor de apa dulce, cum ar fi resursele acvifere, lacuri si rauri. Ca urmare a acestei exploatari masive de apa dulce, lacurile, raurile si paraurile incep sa sece, modificand sever sau stresand ecosistemele din jur si contribuind la extinctia multor specii acvatice.
Degradarea mediului
Activitatea umana provoaca degradarea mediului, care este deteriorarea mediului prin epuizarea resurselor precum aerul, apa si solul; distrugerea ecosistemelor; distrugerea habitatului; extinctia faunei salbatice si poluarea. Este definita ca orice schimbare sau perturbare a mediului perceputa ca fiind daunatoare sau nedorita. Dupa cum este indicat de ecuatia I = PAT, impactul asupra mediului (I) sau degradarea este cauzata de combinarea unei populatii umane (P) deja foarte mari si in crestere, cresterea continua a activitatilor economice sau afluenta pe cap de locuitor (A) si aplicarea tehnologiilor de epuizare a resurselor si poluarea (T).
Distrugerea habitatului
Potrivit unui studiu din 2018 realizat in Nature, 87% din oceane si 77% din pamant (exclusiv Antarctica) au fost modificate de activitatea antropica, iar 23% din suprafata planetei ramane neatinsa.
Declinul biodiversitatii
Defaunarea este pierderea animalelor din comunitatile ecologice.
Se estimeaza ca in ultimii 40 de ani s-a pierdut peste 50 la suta din intreaga viata salbatica de pe tera. Se estimeaza ca pana in 2020, 68% din animalele salbatice ale lumii vor fi pierdute. In America de Sud, se crede ca exista o pierdere de 70 la suta. Un studiu din Mai 2018 publicat in PNAS, a constatat ca 83% dintre mamiferele salbatice, 80% din mamiferele marine, 50% din plante si 15% din pesti s-au pierdut inca din zorii civilizatiei umane. In prezent, cresterea animalelor reprezinta 60% din biomasa tuturor mamiferelor de pe pamant, urmata de oameni (36%) si mamifere salbatice (4%).
Conform evaluarii globale a biodiversitatii din 2019 de catre IPBES, civilizatia umana a impins un milion de specii de plante si animale in pragul disparitiei, multe dintre acestea urmand a disparea in urmatoarele cateva decenii.
